perpetuum mobile

Toată viaţa noastră nu facem altceva decât să interpretăm cuvinte.
Noi pe ale altora, alţii pe-ale noastre. Şi cum să nu te gândeşti la ele, cum să-ţi fie indiferente, când urmele lor sunt de neşters?

marți, 30 aprilie 2013

Numai copiii


“eu vreau să ştiu ce e acolo în întuneric, în ascunzişu care-l deosebeşte pe om de bou. Că omu iubeşte stânjeneii şi bou mănâncă iarbă. Fiecare om, camarade, şi fiecare femeie, părerea mea, are o cutie secretă. Acolo e sufletu şi moartea. Pui mereu pe fundu casetei sau între pereţii ei, care-s făcuţi din foiţă de carne, şi nu scoţi, pentru că ţi-e frică să dai la iveală. Eu am vrut să văd ce e înăuntru, ia să scot eu, zic, să pun pe masă, fapt cu fapt, să înşir toate porcăriile, să scuip pe ele şi să torn în locul lor lapte dulce. Nu s-a putut, nu-ţi dă mâna să scoţi. Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da le vine rându şi lor...”


         Fanus Neagu, Îngerul a strigat.

duminică, 28 aprilie 2013

Ruga pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viată n-am fost decât ce sunt —
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt…

Minulescu.

vineri, 26 aprilie 2013

Aroma de cafea


Un bărbat dintr-un bar m-a întrebat odată ce gust au cărţile "aşa,în general".Aveam un răspuns deja pregătit,însă,ca să nu se simtă complet aiurea,m-am făcut că rămân câteva clipe pe gânduri înainte de a-i răspunde:"Dragă prietene,dată fiind prăpastia ce desparte toate experienţele tale de ale mele,pot să-ţi spun că nu există decât o singură aromă aparte care se apropie cât de cât de cea a cărţilor,şi anume aroma de cafea"

joi, 25 aprilie 2013

Aventuri solitare

 O dată mai mult, înţeleg de ce iubesc marea cum iubeşti o femeie. Dar o iubesc şi ca pe un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici un secol. Şi n-are amintiri. Uneori, mă simt chiar puţin caraghios aici cu specialitatea mea de "rentier" al memoriei.....
Bineînţeles, lumea nu arată ca o plajă, vara. Pe o plajă, pe cine să ierţi şi de ce? Pentru ce păcat, pentru ce mârşăvie? Şi de ce anume să te căieşti? Toate vorbele mari, virtute, umilinţă, devin vagi aici. Nimeni nu e umil la mare. Nimeni nu mai e preocupat de avertismentul Eclesiastului. Zădărnicie? Poate. Dar nu aici, unde moartea nu înseamnă nimic. Numai iubirea e tragică. Viaţa capătă sens doar prin ceea ce iubeşti şi prin suferinţa că ai la dispoziţie un timp limitat pentru a nu irosi această şansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăieşti din plin şi ceea ce nu poţi obţine. Dacă nu, unica şansă e să fii idiot.

Octavian Paler.

miercuri, 24 aprilie 2013

Vine...vine(ri) !



- De ce ţi-e drag tocmai el?
 - Aşa s-a întâmplat. Într-o zi, nu ştiu cum, parcă  s-a răspândit în fiinţa mea întreagă  o mireasmă  îmbătătoare şi dulce. Un nume a început să  mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. Un singur nume, al lui. Nu, nu ştiu ce s-a întâmplat. Poate că  ştie el. El ştie tot…
 - Şi tu ce ştii ?
 - Îl iubesc.
 - Şi toată ziua ce faci?
 - Îl aştept.
 - Şi când vine?
 - Mă  odihnesc în braţele lui.
 - Eşti atât de obosită ?
 - Da, e chinuitor, istovitor să  aştepţi!
 - Atunci, eşti nefericită .
 - Nu! Fiindcă  vine…

Cella Serghi ,Cartea Mironei.

marți, 23 aprilie 2013

Dacă...

Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o papuşă de cârpă şi mi-ar dărui un pic de viaţă, s-ar putea să nu-i spun tot ce gândesc, în definitiv. Aş gândi tot ce spun.
Aş da preţ lucrurilor nu pentru cât valorează, ci pentru ce semnifică ele.
Aş dormi puţin, aş visa mai mult, înteleg că pentru fiecare minut când  închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş deştepta când ceilalţi dorm.
Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi ce m-aş bucura de-o buna îngheţată de ciocolată!
Dacă Dumnezeu m-ar cinsti cu un crâmpei de viaţă, m-aş  îmbrăca simplu şi m-aş arunca pe brânci la pământ. Lăsând descoperit nu numai corpul meu, ci şi sufletul.
Doamne, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi aş aştepta sa răsară soarele.

Gabriel Garcia Marquez ,  Papuşa de cârpă .

luni, 22 aprilie 2013

Doar trupul....



      "Doar trupul îmbătrâneşte,ferecând pe veci tinereţea în interiorul spectrului nerăbdator pe care noi îl   numim suflet"

            I.Teodoreanu

vineri, 19 aprilie 2013

A XI-a poruncă





                    Când simţi că duşmanul te-nvinge,
                   Smulgându-ţi din suflet credinţa,
                   Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
                   Şi candela minţii nu-ţi stinge
                   Când simţi că duşmanul te-nvinge !


                                      Ion Minulescu

joi, 18 aprilie 2013

Viaţa pe un peron.


"Mai târziu, am revenit la gândul că viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu urmatorul tren... în cele din urmă se vor întalni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar şinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi."

Octavian Paler .


Cafeluţa şi lectura de dimineaţă.



                                                 Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
                                                 O cafea neagră voi servi, totuşi
                                                 Din mâna ta.
                                                 Îmi place că tu ştii s-o faci
                                                 Amară.


                                                                          Marin Sorescu

miercuri, 17 aprilie 2013

Continuarea ultimei păpuşi




" Păpuşa e una din nevoile cele mai mari şi totodată unul din cele mai încantătoare instincte ale copilăriei unei femei . Tot viitorul femeii e aici , în a  îngriji , a înveşmânta , a găti , a  îmbrăca , a dezbrăca , a îmbrăca din nou , a învăţa , a certa niţel , a legăna , a dezmierda , a adormi şi a-şi închipui că un lucru oarecare e cineva . Tot visând şi gândind , croind mici veşminte şi scutece , cosând rochiţe , bluze , pieptăraşe , copilul se preschimbă în fetiţă , fetiţa în fată , fata în femeie . Primul ei copil e continuarea ultimei păpuşi .
O fetiţă fară papuşă e aproape tot atat de nenorocită şi tot atat de nesuferită ca o femeie fară copii . "


Victor Hugo, Mizerabilii.

marți, 16 aprilie 2013

Ce-ar fi ?



" Există clipe în care viitorul îi apare omului atât de întunecat, încât acesta se teme să-şi îndrepte spre el privirile lăuntrice, îşi întrerupe cu totul activitatea minţii şi se străduieşte a se convinge pe sine că viitorul nu va fi, iar trecutul nici n-a fost. În asemenea clipe, când cugetul nu deliberează înaintea fiecarui act de voinţa, iar singurele resorturi ale vieţii sunt instinctele, înţeleg de ce, sub puterea curiozităţii instinctuale şi a aceleiaşi absenţe a raţiunii, omul găseşte un fel de plăcere în a se opri chiar la marginea prăpastiei şi a se întreba: ce-ar fi să m-arunc  în  ea? Ori în a-şi duce la tâmplă ţeava pistolului încărcat şi a spune: ce-ar fi dac-aş apăsa pe trăgaci? "

Lev Tolstoi - Copilăria.Adolescenţa.Tinereţea,

Bonduri



           Profil de burg gigant
           Şi  atmosferă  rară ,
          Amar parfum de liliac
          Şi  bonduri de  ghitară..

          George Bacovia , Arminden.

luni, 15 aprilie 2013

Orice copil



Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.

George Tarnea.

40

     

      "În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult
       prelungire, un efect. Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor şi
       recapitulărilor... A rechema bucăţi de trecut, a le retrăi în închipuire -- singura compensare a
       vieţii pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. "


     Garabet Ibraileanu, Adela.

duminică, 14 aprilie 2013

Viaţa



       "Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu."

         Dostoievski , Fratii Karamazov

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Nostalgie



În sfârsit azi mai vedem soarele la ochi !
Să fie doar un cal troian ?




Zorii vin de bunăvoie.
Câinii latră-n sus şi-n jos.
Soarele ia foc frumos,
Cal viclean în care Troie?

Adrian Păunescu,  Peisaj înapoi.



Cântec de dor


"Mă culcasem lângă glasul tău.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."



Nichita Stanescu.